INTELIG'ENTĂ s. v. intelectualitate.
Sursă : Sinonime (188010)  - siveco

INTELIG'ENTĂ s. 1. desteptăciune, intelect, judecată, minte, pricepere, raţiune, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. si Olt.) pamet, (înv.) înţelegere, (fam.) doxă, (fig.) cap, creier. (Are un ochi ager si o ~ de nivel mediu.) 2. agerime, desteptăciune, dibăcie, iscusinţă, isteţime, înde-mânare, pricepere. (~ unei persoane.)
Sursă : Sinonime (188009)  - siveco

intelig'enţă s. f., g.-d. art. intelig'enţei; pl. intelig'enţe
Sursă : DOR (253806)  - siveco

INTELIG'ENTĂ, inteligenţe, s.f. 1. Capacitatea de a înţelege usor si bine, de a sesiza ceea ce este esenţial, de a rezolva situaţii sau probleme noi pe baza experienţei acumulate anterior; desteptăciune. ◊ Inteligenţă artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obţine performanţe cvasiumane. ♦ Persoană inteligentă. 2. (Înv.; art.) Totalitatea intelectualilor; intelectualitate (2). [Var.: intelig'inţă s.f.] - Din fr. intelligence, lat. inteIligentia, germ. Intelligenz, rus. inteligenciia.
Sursă : DEX'98 (15073)  - valeriu

INTELIG'ENT//Ă ~e f. 1) Facultatea de a înţelege usor si profund fenomenele, lucrurile; agerime a minţii; desteptăciune. 2) Persoană inteligentă. /<lat. intelligentia, fr. intelligence, germ. Intelligenz
Sursă : NODEX (338944)  - siveco